C.R. Golsworthy

« Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea ; şi a venit  asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac. » ( Eccles. 9 :14,15)

Nimeni nu s-ar aştepta să găsească ideile de bază ale Evangheliei creştine în această carte a Ecclesiastului care abordează lucrurile « de sub soare » (cap. 1:3,…), şi înfăţişează deşertăciunile acestei lumi (cap. 1:2,14, etc). Se spune că Solomon a scris cartea ‘pe când se depărtase de Dumnezeu’, astfel că ea reprezintă o atenţionare serioasă pentru oricine ar înclina în această direcţie. Cât de adevărat este faptul că am fost făcuţi pentru Dumnezeu, şi oamenii nu găsesc odihnă decât în Dumnezeu !

În această carte avem ceea ce putem numi, ideile de bază ale Evangheliei, şi în mare măsură le găsim chiar în versetele mai sus citate. Aici ni se vorbeşte de o cetate mică, asediată de un duşman puternic şi apoi salvată de un om sărac dar înţelept ; imaginea zugrăvită înfăţişează Evanghelia. Sugerez să aruncăm o scurtă privire asupra acestei istorisiri şi mă rog fierbinte ca cei care citesc să găsească răspunsul lui Dumnezeu la nevoile adânci ale inimilor lor.

Marea tragedie
Scena este într-adevăr una tristă ; un mare împărat gata să facă totul pentru a adăuga la teritoriile sale o cetate mică şi puţin populată. Scena ne aminteşte probabil de avariile produse de popoarele puternice din zilele noastre, dar cred că mai relevantă este legătura ce ne-o face cu primele capitole ale Bibliei. Aici citim că, atunci când Adam şi Eva erau singurii ocupanţi ai grădinii Edenului, marele şi ambiţiosul Lucifer, duşman recunoscut al lui Dumnezeu, şi-a îndreptat atacul asupra ‘umanităţii puerile’, şi s-a hotărât să posede întreaga rasă umană. Motivele acestui atac sunt date în altă parte în Biblie, dar ideea este că atacul a avut loc şi, în acest caz, ‘cetatea’ a căzut în mâinile tiranului. Adam şi Eva s-au predat de bunăvoie lui Satan, iar rezultatul a fost că urmaşii lor au devenit părţi integrale ale împărăţiei lui, până în ziua de azi. Aceasta este explicaţia pentru toate nenorocirile omenirii ; Satan a devenit prinţul acestei lumi (vezi Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Iată deci, marea tragedie, şi noi toţi suntem părtaşi la ea. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că acesta nu a fost finalul, pentru că acum citim despre…

Marea victorie
Aceeaşi istorisire ne spune mai departe despre un « om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui » (vers. 15). Aici avem o imagine a lucrării de răscumpărare a lui Cristos ; cel puţin o ilustrare a ei. Poate unii nu vor vedea rapid conexiunea existentă, dar să citim câteva versete care ne vorbesc despre Cristos pentru ca paralela să devină evidentă. În Corinteni citim : « măcar că era bogat s-a făcut sărac pentru voi » (2 Cor. 8:9). Cât este de adevărat ! Ne aducem aminte cum S-a născut într-un staul (Luca 2:7), iar mai târziu a fost cunoscut sub numele de ‘fiu al tâmplarului’. El Însuşi a spus : « Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi ; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul » (Luca 9:58). Când în cele din urmă a murit, chiar şi hainele I-au fost luate (Mat. 27:35). Cu adevărat ‘un om sărac’, dar El a fost Cel care ‘ a scăpat cetatea’ prin lucrarea răscumpărătoare de la Calvar.

Şi ce extraordinară era ‘înţelepciunea’ Lui ! Din nou şi din nou, de-a lungul slujirii Sale pe pământ, El a distrus isteţimea duşmanilor Săi prin doar câteva cuvinte pătrunzătoare, ca de exemplu, atunci când le-a spus fariseilor : « Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea » (Ioan 8:7). Exemple fără număr am putea da ; prin urmare nu-i de mirare că mai târziu a fost numit adevărata ‘Înţelepciune a lui Dumnezeu’ (1 Cor. 1:30).

Ce putem spune despre înţelepciunea de neîntrecut a crucii Lui ? Prin această înţelepciune ‘a scăpat cetatea’. Murind pentru noi, acceptând în El Însuşi moartea pe care noi o meritam, a împlinit toate cerinţele drepte ale lui Dumnezeu şi a câştigat pentru noi o eliberare glorioasă. Da, la Calvar duşmanul cel puternic a fost înfrânt şi ‘cetatea’ noastră izbăvită. Chiar şi robii de bunăvoie ai lui Satan (şi aşa suntem cu toţii de la naştere) pot fi acum eliberaţi de păcatele lor, şi pot cunoaşte o libertate glorioasă (Rom. 8:21) în Cristos ! Biblia ne spune că cei care Îl numesc din inimă pe Cristos ‘Domn’ (Rom. 10:9,10) şi îşi pun încrederea în Cristos, « vor fi mântuiţi » (Fapte 16:31).

În încheiere, să vedem pe ce se pune accentul final în istorisirea din Ecclesiast.

Marea taină
Cuvintele acestui text sunt următoarele: « Nimeni nu şi-a adus aminte de omul acela sărac » (vers. 15). Pare a fi un anticlimax, şi de fapt, aşa şi este. În mod natural ne întrebăm : ‘Cum ar putea fi uitat sau dispreţuit un astfel de eliberator al unei cetăţi aflate într-o aşa nevoie ?’ Dar cât de adevărat este acest lucru în viaţă ; şi mai ales cu privire la Evanghelia creştină. Până în ziua de azi, Marele Domn Isus Cristos este ‘dispreţuit şi părăsit de oameni’ (Isa. 53:3), şi încă mari mulţimi de oameni îşi ‘întorc faţa de la El’, lăsând deoparte nebuneşte ‘mântuirea cea mare’ (Evr. 2:3 ; 1Ioan 3:8). Aceasta este cu siguranţă, taina tainelor. Vă rog să vă gândiţi. Propriul şi scumpul Fiu al lui Dumnezeu a venit în această lume pentru a salva păcătoşii şi prin moartea Sa ispăşitoare ‘a nimicit’ lucrările diavolului’ (Evr. 2:14), aducând cea mai uimitoare eliberare la care lumea a visat vreodată ; şi totuşi, noi trebuie să spunem « Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ? » (Isa. 53:1). Câţi dintre milioanele care aud mesajul Evangheliei L-au întronat în inimile lor pe acest Mare Eliberator ?  Spre exemplu, tu ce ai făcut cu “ Isus care Se numeşte Cristos?” (Mat. 27:22)

Vă rugăm fierbinte, veniţi la El chiar acum, personal. Îngenuncheaţi la picioarele Lui mărturisindu-vă păcatele, şi credeţi în El şi doar în El, ca Domn şi Mântuitor al vostru. Atunci, şi numai atunci, veţi experimenta personal eliberarea Lui glorioasă. El este viu astăzi ; te iubeşte în mod personal ; El îţi va auzi strigătul şi îţi va ierta toate păcatele. Vă spunem din experienţă : « Dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi » (Ioan 8:36). Nu amânaţi. Veniţi la El chiar acum.